Articol scris de Anca Ganciu
Acum două zile, sâmbătă, am participat la un festival al teatrului
pentru copii Ion Creangă, invitată împreună cu Cătălina Hetel să susținem o
conferință pentru părinți. E a cincea conferință de acest tip desfășurată la
propunerea teatrului și de această dată am ales să vorbim despre talentul
copiilor.
Aveam deja în minte o groază de întrebări despre cum apare
talentul, cum îl putem descoperi și cultiva la copiii noștri, pe ce abilități
se sprijină el, cum pot părinții să încurajeze un copil talentat, ce loc are
talentul în lumea de azi și altele asemenea, în momentul în care părinții au
început să vină însoțiți de copiii lor. În timp ce noi ne propuneam să abordăm
cu părinții aceste teme și altele care vor veni pe loc din partea lor, copiii
lor, mult mai norocoși, urmau să asiste la un spectacol și să fie astfel în preajma
unui talentat actor. Voicu Hetel era de astă dată pirat și urma să-i
călăuzească în lumea fascinantă a teatrului pentru copii, căutând comori de
preț!
Mi-amintesc și acum sentimentele și trăirile pe care le aveam
când eram mică și mergeam la teatru. Le-am retrăit sâmbătă privind chipurile
copiilor. Uimirea, încântarea, îngrijorarea, entuziasmul, revolta, îndoiala se
pot citi pe figurile micuților de 3-4 ani.
Împreună cu părinții am trăit și noi momente pline de
inspirație. Unii dintre ei și-au amintit despre talentele lor de când erau mici
și despre șansa pe care au avut-o de a le urma sau evenimente și oameni care
le-au barat calea. Atunci ne-am gândit împreună cum poți asculta copilul când
cântă neîncetat, pe cel care pronunță perfect poezia într-o limbă străină, cum
îl poți privi pe cel care aruncă la țintă cu o precizie uimitoare, pe cel care
construiește cu repeziciune și plăcere din micuțe piese de lego.
De asemenea, povestea care îmbracă talentul, fie că este cea
a unei balerine, patinatoare, a unui șahist sau matematician, contribuie la
descoperirea comorii dinăuntru. Dar este esențială și întâlnirea copilului cu
un adult care valorizează talentul. Poate fi un părinte, o rudă, un profesor
sau un vecin cel care remarcă talentul copilului.
A-i permite să se exprime chiar dacă pentru noi nu are încă
un sens, a ne abține să-l descurajăm brutal susținând că nu-i folosește la
nimic sunt și ele concluzii la cer părinții au ajuns sâmbătă. Interesul și
curiozitatea copiilor sunt comorile lor cele mai de preț. Unii se îndrăgostesc
de globul pământesc și silabisesc numele țărilor, alții sunt pasionați de
Egiptul antic sau de animalele dispărute, unii adoră ritmul și dansează sau
cântă, alții au găsit echilibrul și pentru ei poziții sau mișcări imposibile par
floare la ureche.
Și toate acestea sunt puse în mișcare de dorință și plăcere.
Căci a împinge un copil să cânte doar pentru că acesta e visul mamei lui este
poate la fel de dăunător ca și a nu lăsa un copil să cânte atunci când își
dorește.
Să nu uităm vorbele unui tată care ne-a amintit cum poți
face dintr-un bătăuș de pe un maidan un luptător plin de medalii și să
continuăm să ne gândim împreună la ce admirăm, la hobby-urile noastre, la
plăcerea pe care o trăim privind un meci de tenis sau citind o poezie și la cât
de ușor ne poate fi să-i luăm pe cei mici alături de noi sau să mergem noi
alături de ei la patinoar, la dans, la bazin
sau la cumpărat de pensule, plastilină și lego.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu