miercuri, 31 mai 2017

Spațiul public, intim sau privat

Postare  - Anca Ganciu




Pe 18-19 mai 2017 am participat la Hyeres la o conferință care aborda aceste concepte. Ele îi aparțin lui Pierre Benghozi, psihanalist și pot fi utilizate în contexte variate, multidisciplinare.
Mi-am propus astăzi să fac legătura între ele și dans, pentru a deschide o perspectivă nouă asupra modului în care corpul, psihicul și socialul își dau mâna și se potențează reciproc întocmai ca și partenerii într-un dans.

Când spunem INTIM, ne ducem cu gândul la ceva foarte personal, bine protejat, intra-psihic, cum sunt gândurile, dorințele, temerile, sentimentele. Cele mai multe dintre ele le păstrăm înăuntrul nostru, nu le împărtășim, mai ales că nu sunt pe deplin conștiente. Intimitatea fiecăruia este spațiul său personal, corporal, sufletesc, în care se adăpostesc cele mai profunde conținuturi. Fiecare își protejează intimitatea, păstrând pentru sine un spațiu în care nimeni nu are acces, ritualuri de îngrijire, vise, fantasme…

Dacă ne gândim la PRIVAT, spațiul pare mai mare și mai ales împărtășit cu persoane apropiate, inter-subiectiv. Dormitorul este un spațiu privat. Auzim de cluburi private, petreceri private, proprietate privată…

În ceea ce privește cuvântul PUBLIC, el ne trimite la un spațiu larg, la mulți oameni, la dorința de a arăta celorlalți. Spectacolele sunt publice, piețele, aeroporturile, gările, site-urile și unele profiluri de Facebook…

Dacă ne referim la dans, ne amintim cum dansam singuri în fața oglinzii și cum ne întrerupeam dacă intra cineva, ceea ce înseamnă că dansul era atunci ceva INTIM. Poate spuneți că ne era jenă de propriile mișcări insuficient perfecționate dar putem adăuga și că propria dorință și plăcere pe care o simțeam mișcându-ne pe muzică erau cele pe care nu le puteam împărtăși nici cu persoane apropiate. De asemenea, ceea ce ne trece prin minte și ceea ce simțim în timp ce dansăm cu cineva, imagini, fantasme, vise, dorințe, temeri le păstrăm înăuntrul nostru, adesea fiind imposibil de tradus în cuvinte, ca multe alte plăceri…

Să trecem la spațiul PRIVAT în privința dansului, unde experiența fiecăruia este mult mai bogată și să ne gândim la comunicarea cu partenerul: privire, invitație, zâmbet, acceptare, atingere, îmbrățișare, miros, postura corporală, intenția de a face o anumită mișcare, consimțământul sau refuzul partenerului, plăcerea împărtășită sau stânjeneala din timpul dansului, uneori chiar cuvinte pe care ni le adresăm. Sunt conținuturi care rămân în cuplul format împreună cu partenerul și, în funcție de care, simțim că ne potrivim sau nu, căutăm să mai dansăm cu respectiva persoană sau nu.

Dar există și ceilalți, care dansează lângă noi sau care ne privesc, există potențiali parteneri de dans, pe care am vrea să-i încântăm atunci când dansăm, există adesea profesori de dans sau dansatori pe care îi socotim mai avansați și de judecata cărora ne temem. Am vrea să ne mișcăm cu grație și hotărâre, să fim admirați de cei care se uită la noi, indiferent dacă ne sunt sau nu cunoscuți. Știm atâția oameni care nu dansează pentru că se tem că nu o fac destul de bine, că se vor face de râs, că se simt incomod atunci când sunt în PUBLIC…

Sigur această îmbinare dintre INTIM, PRIVAT și PUBLIC și trecerea dintre un spațiu în celălalt are legătură cu toată funcționarea psihică a fiecăruia dintre noi. Sunt persoane care se simt foarte bine în public și alții care preferă să fie doar cu partenerul de dans.
Fiecare dintre aceste situații cât și sentimentele și temerile pe care le avem sunt mai mult sau mai puțin conștiente și pot fi exprimate mai ușor sau mai greu în cuvinte. Traducerea din trăiri în mișcări (cum exprimăm prin dans ce simțim și cum transmitem celorlalți), traducerea trăirilor în cuvinte (cum spunem ce simțim), traducerea din mișcări în cuvinte (ce poveste spune dansul celuilalt) și în multe altele fac obiectul atelierele noastre Φ dans.

Urmariti-ne prin Email