duminică, 28 septembrie 2014

Trecerea de la copilaresc la...

Buna ziua,
Ma numesc Andra,sunt din Ploiesti,am 26 de ani si am o relatie cu un baiat de 8 ani de zile.A fost primul baiat din viata mea,de 2 ani s a schimbat foarte mult:este mai distant,tipa la mn din orice,ma jigneste,nu ii convine nimic,La un moment am incercat sa stau de vorba cu el mai serios,sa il intreb ce facem de aici in colo,incotro mergem,de ce s a schimbat atat de mult?dak s a intamplat ceva?In plus nu mai petrecem timp impreuna,ne vedem mai rar:o data pe saptamana,la 2 saptamani dak se poate......imi sp k nu are timp,k este ocupat,la telef vb 2 min pe zii sau de loc.Cand I am propus sa ne mutam impreuna sa vedem dak ne mai certam si mi a sp k el vrea sa mai copilareasca,k nu este pregatit,k nu simte asta.Iar de viata sexuala nici nu mai este cazul sa vb......Cand ne intalnim se uita mereu la telefon,la ceas,este foarte nervos,nu pot sa pun mana pe telefonul lui k sare k ars......K sunt nebuna,stresanta,sufocanta,k am o obsesie cu mutatul,k vreau sa ma marit,etc
Nu stiu ce sa mai fc in acest moment.
Am nevoie de un sfat pt k nu mai pot sa stau in ac stres.
Multumesc din suflet,astept raspunsul dumneavoastra.

Raspuns

Andra a cunoscut un baiat la varsta de 18 ani, este prima ei relatie. Timp de 6 ani din cate se intelege, relatia a decurs bine. In ultimii doi ani a aparut o schimbare. Nu este clar care este schimbarea. Acest "nu este clar" pare, cel putin la prima vedere, prima problema a Andrei. Andra ar vrea sa se mute impreuna, el vrea sa mai "copilareasca". A se muta impreuna este o trecere spre alta etapa fata de etapa copilariei, pare sa spuna el. 

In acest context, aceasta "necunoastere" pare sa fie un adevarat chin pentru ea, vrea sa se marite, sa se mute impreuna dar raspunsurile lui nu par sa o satisfaca. Ca urmare, simte nevoia de ajutor, de cineva cu care poate sa vorbeasca, sa vada lucrurile si din exterior. 

Aceasta situatie poate sa aduca in prim plan tema primelor relatii, de obicei asociata cu etapa adolescentei in care relatiile au o stare de "experimentare". Adolescentii incearca sa se prinda ce este cu cuplul, cu sexualitatea, cu corpul lor, etc. Unele relatii din adolescenta, (celebrele prime relatii) ajung sa fie stabile dar marea lor majoritate se termina in realitate si raman ca amintiri pretioase in sufletul tinerilor, adultilor, batranilor. Aceste amintiri sunt asociate cu placere, tristete, regret, dorinta, etc. 

Dar sunt doua teme care o preocupa pe Andra. Una este cea legata de cuplu si de legatura lor de cuplu iar alta legata de starea ei de agitatie si de "obsesie". Una care se intampla in plan extern si una in plan intern. As putea crede ca ele se rotesc creând un cerc vicios, nimic nu se intampla in relatie si nimic nu se intampla in Andra. Andra pare sa baleieze din intern in extern si nimic nu ii este la indemana. Poate ca Andra este si speriata dar este si in starea in care simte ca nu se poate sprijini pe nimic (nici pe el si nici pe ceva din ea).

Intrenarea corecta este - cum se poate rupe acest cerc vicios intre extern si intern? Varianta dorita de Andra pare sa fie decizia lui de a se muta impreuna, de a fi impreuna. O alta ar fi de potolire a starii de obsesie si agitatie. Dar e dificil, Andra este intr-un impas. Pentru a iesi dintr-un impas are nevoie de ceva exterior, de un sprijin venit din afara. Are nevoie de cineva exterior relatiei care sa aiba capacitatea de linistire pentru ca Andra sa isi poata folosi mintea. 

Daca ne referim un pic la el, trebuie sa constatam ca el nu este pregatit pentru acest pas de trecere. Daca el vrea sa "copilareasca" acest lucru ar insemna ca pentru el este o relatie de tip adolescentin. Cuplul este intr-un impas pentru ca idealurile si scopurile lor sunt opuse. Nu imi dau seama daca ei pot sau nu sa vorbeasca despre ei, despre toate acestea. Presupun ca nu. 

As putea sa spun asa - ca pentru Andra aceasta relatie pare sa fie ca si cum ar fi ultima (cea care va respecta principiul "pana cand moartea ne va desparti"), pentru el pare sa fie mai curand prima, cea care este la inceputul vietii sexuale. 

Este dificil de dat un sfat efectiv intr-o situatie de impas. Prin sfat inteleg ceva concret pe care ea l-ar putea face. Dar, rezumand ar fi asa:
- sa gaseasca o modalitate de linistire pentru a putea gandi situatia si nu a actiona aleator sub imperiul emotiilor
- sa apeleze la cineva pentru a o ajuta sa vorbeasca despre ceea ce simte, cel mai indicat ar fi un psihoterapeut dar de multe ori si rudele, prietenii, cei apropiati pot juca acest rol. 
- sa afle care sunt obiectivele si idealurile lor. 
- sa isi puna problema acest cuplu are sau nu sensul initial si daca este adecvat sau nu pentru etapa actuala a amandurora. 

Toate acestea sunt usor de scris dar foarte greu de facut. Trecerea de la copilaresc la matur este dificila si fiecare trece prin acestea cum poate. In viata unui cuplu apar deseori momente in care "contractul initial" trebuie rescris. Este ca si cum intr-o noua etapa, ei ar trebui sa o ia de la zero. 

Claudiu Ganciu

duminică, 7 septembrie 2014

Programul complementar de abtinere - Terapia dependentei si adictiilor

Programul complementar de abtinere  Terapia dependentei si adictiilor

Pentru inscrierea in Programul complementar de abtinere

Telefon – 0722 453 906

Mail – cpap.claudiu@gmail.com

Programul de abtinere are o durata de minim 3 luni si incepe din ziua primei sedinte. La sedinta de contact, pacientul este insotit de un membru al familiei. Daca acest lucru nu este posibil din motive obiective, atunci el va veni singur. Inscrierea in program se desfasoara din prima sedinta.
De ce abtinerea? O terapie se poate face si fara trecerea prin acest program. Programul de abtinere este unul din primii pasi care se pot face pentru vindecare. Este un altfel de terapie, nu este o terapie psihologica asa cum o intelegem in general ci una de sustinere si insotire pe perioada respectiva. Este o terapie in care este inclusa familia, mediul si echipa de terapeuti, uneori si grupul.
De ce abtinerea? O terapie presupune capacitatea de lucru cu propria persoana. In cazul in care pacientul nu se abtine se poate ajunge in urmatoarea situatie – prin non-abtinere el va fi in situatia sa simta o satisfactie care poate prezenta un pericol pentru terapie, se va ajunge la un conflict intre dorinta de a face o terapie si satisfacerea oferita de dependenta. De cele mai multe ori castig de cauza va avea satisfacerea.

Cum se desfasoara – timp de minim 3 luni – o persoana se intalneste regulat cu echipa de terapeuti. 

Frecventa sesiunilor in prima luna este de 7 sesiuni saptamanale si se reduce constant.
Cost –  1000 lei / luna. (taxa poate cunoaste variatii pozitive si negative)

Programul de abtinere este unul diferit de terapia in sine. El are unele efecte terapeutice primordial dar in cazul necontinuarii, riscul de recadere este ridicat.
Responsabil program – Claudiu Ganciu – pentru mai multe detalii si inscrieri va puteti adresa – 0722 453 906 sau mail – cpap.claudiu@gmail.com