duminică, 25 iunie 2017

Care este ”teoria vindecării” în grupul ”Dans și psihic”?

Înscrierile în grupul de ”dans și psihic”, rămân deschise și în perioada următoare. Cei interesați, pot să o contacteze pe Anca Ionescu - mail - anca@tangoact.ro.




Vă propun astăzi să vorbim despre modul în care vede ”dezvoltarea personală”, acest grup, cu alte cuvinte care este teoria vindecării pe care se întemeiază existența sa.

Din punct de vedere al dezvoltării individuale, plecăm de la un model de om sănătos ca fiind un om care are capacitatea de a fi spontan și creativ. Ca origini teoretice, ne bazăm în special pe teoria lui J. L. Moreno și M. Balint care presupun creativitatea ca fiind fundamentul ”normalității”. Pentru J. L. Moreno creativitatea este consecința stării de spontaneitate. Spontaneitatea este inhibată de educație, școală, ”conserve culturale” care atacă spontaneitatea. Dansul oferă în contrapartidă, două elemente decisive și anume, spontaneitatea corpului care există în relație cu emoția și este calea cea mai rapidă spre exprimarea emoțională și regresie. Cel de-al doilea element se referă la raportul între tehnica de dans (ca în cazul tangoului) și mișcarea spontană a întâlnirii cu celălalt care presupune o creativitate în comunicare, relație și starea de ”împreună”.

La M. Balint creativitatea este văzută în relație cu alte două arii - aria ”defectului fundamental” și ”aria oedipiană”. Cele două arii menționate sunt regăsite cu ușurință în cadrul grupului. Dacă dansul furnizează capacitatea de a crea, atunci dansul furnizează fiecăruia posibilitatea de descoperire a ”defectului fundamental”, care este un fel de specific al fiecăruia, unic, neintegrat și relația complexă oedipiană care se regăsește în familie și, prin extensie, în oricare comunitate - cuplu, familie, grup, instituție, societate.

Procesul grupal presupus de grup pleacă de la muzică și dans ca elemente care încurajează spontaneitatea, trecând prin corp, ajungem astfel la specificul fiecăruia, la faptul că noi suntem atât individualitate cât și grupalitate. Prin ”defectul fundamental” putem descoperi ceea ce este aparte iar prin oedipian ceea ce este împreună cu celălalt. Ca urmare grupul furnizează o alternanță între, pe de o parte singurătatea fiecăruia și dificultățile de a fi singur și, de cealaltă parte dificultatea de a fi cu celălalt, de a trăi împreună cu celălalt, de a comunica cu el, de a-i vorbi, invita, îmbrățișa, într-un cuvânt de a te ”preda” relației cu celălalt.

Dacă ar fi să rezum la un singur cuvânt existența acestui grup, acest cuvânt este ”alteritate”.

Ceea ce propunem este:
- creșterea gradului de spontaneitate
- descoperirea propriei creativități
- descoperirea creativă a relației cu celălalt
- integrarea „nebuniei fiecăruia” într-un cadru adecvat
- ce este individual pentru fiecare în mulțimea grupului sau societății - analiza individualității în contextul grupalității.

Urmariti-ne prin Email