Pe 18-19
mai 2017 am participat la Hyeres la o conferință care aborda aceste concepte.
Ele îi aparțin lui Pierre Benghozi, psihanalist și pot fi utilizate în contexte
variate, multidisciplinare.
Mi-am
propus astăzi să fac legătura între ele și dans, pentru a deschide o
perspectivă nouă asupra modului în care corpul, psihicul și socialul își dau
mâna și se potențează reciproc întocmai ca și partenerii într-un dans.
Când
spunem INTIM, ne ducem cu gândul la ceva foarte personal, bine protejat,
intra-psihic, cum sunt gândurile, dorințele, temerile, sentimentele. Cele mai
multe dintre ele le păstrăm înăuntrul nostru, nu le împărtășim, mai ales că nu
sunt pe deplin conștiente. Intimitatea fiecăruia este spațiul său personal,
corporal, sufletesc, în care se adăpostesc cele mai profunde conținuturi.
Fiecare își protejează intimitatea, păstrând pentru sine un spațiu în care
nimeni nu are acces, ritualuri de îngrijire, vise, fantasme…
Dacă ne
gândim la PRIVAT, spațiul pare mai mare și mai ales împărtășit cu persoane
apropiate, inter-subiectiv. Dormitorul este un spațiu privat. Auzim de cluburi
private, petreceri private, proprietate privată…
În ceea
ce privește cuvântul PUBLIC, el ne trimite la un spațiu larg, la mulți oameni,
la dorința de a arăta celorlalți. Spectacolele sunt publice, piețele,
aeroporturile, gările, site-urile și unele profiluri de Facebook…
Dacă ne
referim la dans, ne amintim cum dansam singuri în fața oglinzii și cum ne
întrerupeam dacă intra cineva, ceea ce înseamnă că dansul era atunci ceva
INTIM. Poate spuneți că ne era jenă de propriile mișcări insuficient
perfecționate dar putem adăuga și că propria dorință și plăcere pe care o
simțeam mișcându-ne pe muzică erau cele pe care nu le puteam împărtăși nici cu
persoane apropiate. De asemenea, ceea ce ne trece prin minte și ceea ce simțim
în timp ce dansăm cu cineva, imagini, fantasme, vise, dorințe, temeri le
păstrăm înăuntrul nostru, adesea fiind imposibil de tradus în cuvinte, ca multe
alte plăceri…
Să trecem
la spațiul PRIVAT în privința dansului, unde experiența fiecăruia este mult mai
bogată și să ne gândim la comunicarea cu partenerul: privire, invitație,
zâmbet, acceptare, atingere, îmbrățișare, miros, postura corporală, intenția de
a face o anumită mișcare, consimțământul sau refuzul partenerului, plăcerea
împărtășită sau stânjeneala din timpul dansului, uneori chiar cuvinte pe care
ni le adresăm. Sunt conținuturi care rămân în cuplul format împreună cu
partenerul și, în funcție de care, simțim că ne potrivim sau nu, căutăm să mai
dansăm cu respectiva persoană sau nu.
Dar
există și ceilalți, care dansează lângă noi sau care ne privesc, există
potențiali parteneri de dans, pe care am vrea să-i încântăm atunci când dansăm,
există adesea profesori de dans sau dansatori pe care îi socotim mai avansați
și de judecata cărora ne temem. Am vrea să ne mișcăm cu grație și hotărâre, să
fim admirați de cei care se uită la noi, indiferent dacă ne sunt sau nu
cunoscuți. Știm atâția oameni care nu dansează pentru că se tem că nu o fac
destul de bine, că se vor face de râs, că se simt incomod atunci când sunt în
PUBLIC…
Sigur
această îmbinare dintre INTIM, PRIVAT și PUBLIC și trecerea dintre un spațiu în
celălalt are legătură cu toată funcționarea psihică a fiecăruia dintre noi.
Sunt persoane care se simt foarte bine în public și alții care preferă să fie
doar cu partenerul de dans.
Fiecare
dintre aceste situații cât și sentimentele și temerile pe care le avem sunt mai
mult sau mai puțin conștiente și pot fi exprimate mai ușor sau mai greu în
cuvinte. Traducerea din trăiri în mișcări (cum exprimăm prin dans ce simțim și
cum transmitem celorlalți), traducerea trăirilor în cuvinte (cum spunem ce
simțim), traducerea din mișcări în cuvinte (ce poveste spune dansul celuilalt)
și în multe altele fac obiectul atelierele noastre Φ dans.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu